Relația fundamentală care stă la baza inteligenței emoționale este relația dintre creierul emoțional și creierul mic al inimii . Ultimele descoperiri științitice în domeniu arată că intestinul și inima au propriile rețele de neuroni, care se comportă ca niște creiere. Relația inimă-creier emoțional este monitorizată de sistemul nervos periferic autonom, adică partea sistemului nervos care reglează funcționarea organelor. Ramura simpatică eliberează adrenalina și noradrenalina, coordonând reacția luptă sau fugi și, în felul acesta, accelerează ritmul cardiac; ramura parasimpatică eliberează neurotransmițătorul acetilcolina, care induce calmul și relaxarea, deci frânează activitatea inimii. Inima este influențată de sistemul nervos central și, la rândul ei, trimite spre baza craniului fibre nervoase care controlează activitatea creierului. In afară de faptul că are o rețea proprie de neuroni semiautonomă, inima mai poate fi considerată și un organ endocrin, deoarece secretă hormoni (are propria sa rezervă de adrenalină – când trebuie să funcționeze la capacitatea maximă, produce și eliberează hormonul ANF (factor natriuretic arterial) care reglează tensiunea arterială și secretă hormonul dragostei – oxitocina care se eliberează în sânge în timpul orgasmului sau când o persoană este îndrăgostită. Inima are și un câmp electromagnetic care poate afecta întregul corp prin variațiile sale și care este detectat la câțiva metri de corp. Inima emite lumină și căldură, deci informație, către celule. Câmpul inimii este de 60 de ori mai puternic decât cel al creierului. Conform Dr. Mihaela Gheorghiu,UMF Carol Davila), prin inimă se poate primi cunoaștere, iubire pură, intelect, dar și sentiment, ceea ce anticii știau. Folosind imagistica actuală, se poate vedea că în inimă există formațiuni cu aspect de cruce, în centrul inimii se poate vedea o cruce anatomică. Sistemul electric al inimii este reprezentat de o structură sub formă de arbore-arborele vieții, la antici.
Sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic accelerează și încetinesc în permanență inima, ceea ce se traduce prin variabilitatea bătăilor inimii. Variabilitatea ritmului cardiac este normală și sănătoasă .
Dr. Schreiber susține că variabilitatea tensiunii arteriale și a respirației se sincronizează cu coerența cardiacă.
Coerența cardiacă este dătătoare de energie și de vitalitate, și asigură o bună funcționare a creierului. Emoțiile negative, ca: furia, anxietatea, tristețea, stresul cotidian afectează coerența cardiacă și duc la pierderi de energie vitală. Emoțiile pozitive precum bucuria, recunoștința, iubirea asigură coerența cardiacă și împiedică pierderea energiei vitale. Corpul resimte stresul prin hipertensiune, palpitații, afecțiuni digestive, insomnie, infecții cronice ș.a. Starea de rugăciune induce calmul și relaxarea. Simptomele emoționale și cele fizice indică dezechilibrul în circulația energiei.
Creierul emoțional lucrează prin canalul afectivității, de aceea relațiile noastre afective sunt un adevărat remediu fiziologic, comunicarea emoțională determinând, în acest fel, sănătatea noastră.