Corpurile omului nu sunt separate unul de celălalt, ci ele sunt legate între ele de fire fine de energie. Atunci când sunt tulburate, dezorganizate sau întrerupte, omul nu mai este în legătură cu propriul sine și se manifestă numai în plan inferior. Din contră, când canalele care leagă creierul de astral, astralul de mental, mentalul de cauzal sunt perfect în echilibru, există o comunicare foarte bună între suflet și creier.

Corpul CAUZAL este vehiculul prin care scânteia divină coborâtă din lumea superioară vine și îl însuflețește, deci sufletul își are sediul în corpul cauzal. Monada se naște ,astfel, în planul fizic. În corpul cauzal își află sediul sufletul uman. Sufletul concentrează în el lumina universală și în el se revarsă spiritul. Cauzalul servește, cum am mai afirmat, ca vehicul pentru suflet, este omul în sine și este depozitarul experimentelor acumulate de om în multiplele sale încarnări. La nivelul corpului cauzal se află cauzele, care în planurile inferioare devin efecte.

La nivelul mentalului superior și al cauzalului se regăsesc ideile abstracte, rodul inteligenței pure, eliberate de simțuri. În cauzal se regăsește și puterea meditației, de contemplare a binelui.

Corpul ASTRAL găzduiește intelectul și gândirea concretă. Intelectul se folosește de simțuri pentru a avea percepții – prin atenție, memorie, raționament, imaginație.

O formă-gând creată în plan inferior plutește în jurul persoanei la care ne-am gândit, așteptând momentul oportun pentru a se implanta într-unul din corpuri. În corpul cauzal se produce atunci un fel de fulger luminos compus din esența corpului cauzal al celui care gândește, iar acest fulger întâlnește corpul cauzal vizat.

Corpul cauzal percepe existența gândurilor printr-un act de conștiință cauzală, care operează la nivelul esenței lucrurilor, percepe lucrul în sine. Intelectul ajunge la ideile abstracte prin raționament: el este îndreptat spre exterior, pe când conștiința cauzală lucrează în interior, prin repliere pe sine însăși. Accedem la conștiința cauzală prin concentrare și contemplare. Gândirea înțeleaptă își are, prin urmare, originea în planul cauzal.

Eul din corpul cauzal emite energii și vibrații care formează rațiunea pură, iar calea sa de a dobândi informații este intuiția. Mentalul inferior produce raționamente. Intuiția se dezvoltă prin raționamente. Dar, trebuie să deosebim intuiția de impuls. Gândirea provoacă în atomii fizici mișcări de tip turbionar, tip vârtej. Viața își are sediul la nivel cauzal, iar vehiculele prin care se manifestă se află în planul mental. Vibrațiile elevate dinamizează manifestarea vibrațiilor pe nivelurile inferioare; existența unui defect în personalitate înseamnă lipsa calității corespondente (opusul defectului) în corpul cauzal.

Totuși, defectul nu există, ca atare, în corpul cauzal, ci doar în planurile inferioare și de aceea, dacă sufletul se mobilizează, se activează elimină defectul, dezvoltând virtutea opusă. Dacă defectul nu este eliminat el produce un fel de paralizie a corpului cauzal, o inconștiență (lipsa conștientizării) care merge împotriva influențelor pozitive. Reorientarea benefică a omului va necesita, în acest caz, mai multe vieți.