Magnetismul corpului uman este o realitate științifică, astăzi, pe baza lui manifestându-se forțele de atracție și de respingere din univers, și structura și funcționalitatea organismului uman.
Câmpurile magnetice sunt generatoare de energie care influențează funcționarea corpului fizic, și nu numai. Toate celelalte structuri ale omului se află sub influența câmpurilor magnetice. Energia generată de câmpurile electromagnetice este forța vitală care animă electronii, celulele, dar și planetele.
Biologii americani James L. Gould și Joseph L. Kirschvink au făcut o descoperire remarcabilă, și anume aceea că celulele umane, dar și creierul porumbeilor, al balenelor, delfinilor, stomacul albinelor și al altor insecte conțin cristale de magnetită și siliciu; ei au mai constatat că ADN-ul cristalizează în feromagnetită și siliciu, ceea ce demonstrează legăturile dintre mineral și ceea ce este viu, dintre vegetal și uman.
Biologul englez Scott Baker a găsit în disecția cadavrelor cristale minuscule de magnetită, localizate sub osul frontal și în articulații.
Louis Claude Vincent, fondatorul bio-electronicii, a explicat proprietățile electromagnetice ale celulelor prin procesul de electroliză a serurilor intra și extracelulare: pe de o parte, există cationi – ioni încărcați cu sarcină electrică pozitivă alcalini, pe de altă parte, anioni acizi, stare ce creează o diferență de potențial la suprafața membrelor celulare, ceea ce generează un excedent de ioni de potasiu, producători de electroni încărcați electromagnetic.
Biologia modernă a demonstrat că organismul uman este format din nenumărate rețele cristaline: sistemul limfatic, sistemul osos, sistemele celulare și ADN-ul care cristalizează în siliciu, care acționează ca un receptor al undelor electromagnetice emise de fero-magnetită, transformându-le, adaptându-le și transmițându-le apoi sub formă de energie și informație.
Cercetările științifice au identificat anumite puncte în organismul uman în care se concentrează magnetismul (uman):
– Câte un punct sub arcadele frontale,
– Câte două puncte pe dreapta, două pe stânga, la baza craniului, acolo unde se află ligamentele cartilaginoase dintre gât și cap,
– Câte trei puncte la extremitățile superioare ale mușchilor lombari,
– Câte unul în zona omoplaților,
– Câte cinci în zona genunchilor,
– Câte șase în zona călcâielor,
– La baza fiecăruia dintre degetele de la picioare.
În toate punctele menționate există cristale foarte mici de magnetită(Fe3O4), care au legătură cu terminațiile nervoase, care la rândul lor trimit semnale către creier. Acești senzori măsoară diferențe de câmp magnetic, iar creierul ia decizii în funcție de respectivele diferențe sau atunci când senzorul vede brusc o variație a câmpului.
În anii 1970, soții Kirlian au descoperit că obiectele fotografiate într-un câmp electric de înalta tensiune și frecvență, apăreau în imagine înconjurate de un balon luminos (efectul Kirlian), care a fost interpretat ca fiind biocâmpul organismelor vii, ce variază în funcție de diverși factori: starea de sănătate, emoții pozitive sau negative, oboseală, relaxare etc. Astfel, interacțiunile dintr oameni sunt, de fapt, interacțiuni între aceste câmpuri (vezi medicina cuantică).
Experimente făcute de cercetători americani au arătat că pulsul energetic al biocâmpului uman se situează între 20 și 40 de vibrații pe minut și că există o lumină emisă de subiecții diverselor experimente. Lumina emisă este identică cu fotonii unui punct de undă din spectrul solar; de asemenea, s-a observat că acest câmp energetic al organismului uman este mai puternic în zonele în care se află cristalele de magnetită. Ideea că organismul fizic este animat de energii subtile este străveche, fiind cunoscută de lumea antică. Astăzi, fizica cuantică ne arată că adevărata realitate nu se află în obiectele pe care le numim reale, ci în energia pe care o percep simțurile noastre și această energie este capabilă să schimbe starea unui sistem de referință (om, univers) prin simplu fapt al observării și conștientizării lui.
